? ?

| | | 1675

  ? ?

Acesta a fost ajutor al cuviosului Spiridon la cuptorul de prescuri. Era plin de evlavie ?i de ascultare ?i izbutise a se lep?da de toate cele lume?ti ?i a-?i ?nvinge pornirile p?tima?e ale trupului. Cu r?vn? ?i cu mult? purtare de grij? ?ncerca s?-l urmeze ?n virtute pe cuviosul Spiridon at?t ?n lucrarea ascult?rii c?t ?i ?n cele duhovnice?ti, ?n rug?ciunea ne?ncetat? ?i ?n via?a virtuoas?. A?a a ajuns ?i el la mari m?suri ale sfin?eniei.

Acesta se tr?gea dintr-o familie s?rac? ?i simpl?. ?n anul 1139, m?nar de dorul slujirii mai ?nalte a lui Dumnezeu, veni la Marea Lavr? a Pe?terilor. De?i se afla ?n plint?tatea v?rstei, nu ?tia s? citeasc?, pricin? pentru care se umplea de m?nire, c?ci aceasta ?l ?mpiedica a se hr?ni cu hrana cea duhovniceasc? aflat? ?n c?r?i. Dorin?a fierbinte de a putea deslu?i cuvintele duhovnice?ti ?l f?cu s? deprind? ?n scurt? vreme cititul, fapt care ?i aduse o nespus? bucurie. Astfel, ?n scurt? vreme ?nv??? pe de rost ?ntreaga Psaltire, pe care o rostea cu evlavie ?i cu d?ruire sufleteasc? ?n fiecare zi, ?n vreme ce lucra cu r?bdare ?i s?rguin?? la ascult?rile la care era trimis.

Pe vremea aceea era stare? marele postitor ?i nevoitor, fericitul Pimen. V?z?nd cur??ia, bun?tatea, ?i vrednicia ucenicului s?u Spiridon, ?i ?ncredin?? ascultarea de prescurar. Cuviosul era deci acela care preg?tea prescurile necesare Sfintei Liturghii, lucru pentru care era plin de bucurie ?i de ad?nc? emo?ie.

Spun?nd ne?ncetat psalmi, imnuri ?i c?nt?ri duhovnice?ti ?i av?nd necurmat ?n minte rug?ciunea lui Iisus, cuviosul Spiridon ??i ?ndeplinea pl?cuta sa ascultare. T?ia lemne, aprindea cuptorul, m?cina f?ina, fr?m?nta aluatul ?i a?a mai departe.

?ntr-o zi, ?n timp ce-?i ?ndeplinea lucrarea sa obi?nuit?, cuviosul aprinse cuptorul pentru a coace prescurile pe care tocmai le preg?tise. Deodat?, ?ns?, o sc?nteie s?ri cu putere dintre fl?c?ri ?i ajunse p?n? la tavanul f?cut din stuf, care lu? ?ndat? foc. ?n grab?, robul lui Dumnezeu ??i scoase mantia cu care ?nfund? repede gura cuptorului. Apoi ??i scoase ?i c?ma?a de l?n?, ?i leg? m?necile ?ntre ele, alerg? la cel mai apropiat izvor ?i o umplu de ap?! Pe c?nd se ?ntorcea ?ncepu s? strige:

Alergar? fra?ii cu g?le?ile, ?ns? se minunar? c?nd v?zur? c? mantia cu care cuviosul ?nchisese gura cuptorului aprins era absolut intact?, f?r? s? se fi ars deloc, iar c?ma?a legat? era plin? de ap?, asemenea unui vas ce nu l?sa s? curg? pe jos nici un strop de ap?. Cu acea ap? reu?ise cuviosul s? sting? deja focul aprins, f?r? s? mai fi fost nevoie de ajutorul fra?ilor. V?z?nd toate aceste lucruri minunate, ei d?dur? slav? lui Dumnezeu, care prin harul S?u umbrise pe fratele lor.

?n chip minunat, se p?streaz? p?n? ast?zi m?na fericitului p?rinte ?mpreunat? pentru a face Sf?nta Cruce, dup? cum a avut-o ?n vremea plec?rii sale la cele de Sus.

M?na dreapt? a Sf?ntului Spiridon Prescurarul, a c?rei ?nf??i?are a r?mas ?n chipul s?v?r?irii Sfintei Cruci

Sf?ntul ?tefan Milutin a primit tronul de la fratele s?u mai mare Dragutin, un alt sf?nt al Biserici Ortodoxe S?rbe, care, dup? o scurt? perioad? de domnie a oferit puterea fratelui s?u. Sf?ntul Dragutin, fiind iubitor de lini?te, s-a retras spre Srem, unde s-a nevoit ca ascet ?ntr-o pe?ter?, pe care a s?pat-o cu m?inile sale. ?n timpul vie?ii sale, sf?ntul Dragutin s-a luptat cu mult? trud? pentru a-i converti pe bogomilii eretici la dreapta credin??. S-a mutat la cele ve?nice pe 2 martie, 1316.

Sf?ntul ?tefan Milutin dup? ce deveni rege, ?i ap?r?, at?t cu cuv?ntul c?t ?i cu fapta, pe ortodoc?ii s?rbi, precum ?i pe alte popoare ortodoxe, de du?manii lor. Lupt? ?mpotriva ?mp?ratului Mihail Paleologul (al c?rui chip poate fi aflat

Izvoarele vremii ne arat? de ce i-a dat Dumenezeu sf?ntului ?tefan Milutin biruin?? dup? biruin?? ?n toate r?zboaiele ?i ?ntreprinderile lui, de-a lungul ?ntregii lui vie?i. Fiind uns rege al s?rbilor, sf?ntul ?tefanMilutin f?g?dui ?naintea lui Dumnezeu c? va ?n?l?a c?te o biseric? ?n fiecare an al domniei sale. El domnit vreme de 42 de ani, ?i 42 de ctitorii stau m?rturie de felul pilduitor ?n care ?i-a ?mplinit f?g?duin?a. Dar ?n afar? de aceste ctitorii, ?n unele locuri ca de exemplu la Tesalonic ?i la Constantinopol el a zidit ?n apropiere de biserici ?i spitale ?i case de oaspe?i pentru bolnavii ?i c?l?torii s?raci, unde ace?tia erau g?zdui?i ?i ?ngriji?i gratuit, ?n afar? de aceasta, el ?nsu?i cu m?na lui f?cea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme.

Adesea, acest rege puternic ?i bogat se ?mbr?ca ?n haine s?r?c?cioase ?i, ?nso?it doar de doi sau trei servitori, p??ea

?n ciuda marilor sale bog??ii, sf?ntul rege ducea o via?? auster? ?i extrem de simpl?, de?i nu a?a li se p?rea ?i str?inilor. El se obi?nuise cu un stil simplu ?i frugal de via?? ?nc? din copil?rie, c?ci a?a ?l ?nv??ase tat?l lui, regele Uro? ?nt?iul. Se cunoa?te cum ?mp?ratul Mihail Paleolog a trimis-o la curtea regelui Uro? pe Ana, fiica lui, spre a fi luat? de so?ie de sf?ntul ?tefan Milutin, dar cu g?ndul de a ?l ?ndupleca pe regele s?rb s? intre ?n unire cu Roma. ?ns? regele Uro?, v?z?nd luxul extravagant al Anei precum ?i comportamentul ei u?uratic ?i nes?buit, asemenea ?i al suitei cu care venise, ?i zise:

?n acela?i timp, el ar?t? c?tre o cneaghin? s?rb?, care m?nuia cu ?ndem?nare o furc? de tors:

Plecarea sa la cele ve?nice se s?v?r?i la 29 octombrie 1320, fiind ?nmorm?ntat ?n m?n?stirea Bank. Trupul lui se ar?t? cur?nd dup? aceea a fi nestricat ?i izvor?tor de minuni. El se afl? ?n prezent ?n Biserica M?ntuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.

Acesta se n?scu ?n anul 1651 ?n apropiere de Kiev, Ucraina, primind la botez numele Daniil. Tat?l s?u fiind soldat ?i lipsind adeseori vreme ?ndelungat? de acas?, de cre?terea micu?ului Daniil se ?ngriji mama sa care ?i insufl? dragostea pentru cele dumnezei?ti.

Pe c?nd avea 11 ani, Daniil intr? la seminarul din Kiev, al c?rei conduc?tor era un str?lucit predicator ?i cald ap?r?tor al Ortodoxiei. De la acesta deprinse t?lcuirea Sfintelor Scripturi ?i deveni sensibil la setea de cuv?nt a credincio?ilor.

La 17 ani, intr? ?n M?n?stirea Sf?ntului Chiril unde ?mbr?c? haina monahal? cu numele Dimitrie. Pe l?ng? ascult?rile pe care le s?v?r?ea ?n ob?te, t?n?rul monah se ad?nci ?n citirea scrierilor duhovnice?ti ?i ?ncepu a scrie cele dint?i cuv?nt?ri duhovnice?ti.

Din pricina incursiunilor t?tarilor ?i a romano-catolicilor lituanieni ?i poloni, multe scrieri biserice?ti, precum Vie?ile Sfin?ilor, fur? distruse. Astfel, arhimandritul Varlaam din Marea Lavr? a Pe?terilor din Kiev ?l rug? st?ruitor pe sf?ntul Dimitrie s? ia asupra sa aceast? uria?? lucrare. Smeritul nevoitor se temu de greutatea unei asemenea lucr?ri. Tem?ndu-se s? nu cad? ?n p?catul neascult?rii ?i cunosc?nd nevoile mari ale Bisericii, se supuse ?n cele din urm?. Astfel, vreme de 25 de ani, sf?ntul Dimitrie s-a d?ruit cu toat? puuterea sa acestei lucr?ri. ?n afara timpului pe care-l petrecea rug?ndu-se ?n biseric? sau ?n singur?tate, restul timpului ?i-l petrecea alc?tuirii vie?ilor de sfin?i. Petrecea cu sfin?ii, vie?uia dup? pilda vie?ii lor, ?mpreun? p?timea cu p?timirile lor ?i cerceta cele mai mici am?nunte despre d?n?ii din felurite documente.

Dragostea sa nem?rurat? pentru sfin?i ?i fu r?spl?tit?, c?ci Dumnezeu i-a d?ruit adeseori vedenii. Astfel, ?n 1685, o v?zu ?n vis pe sf?nta muceni?? Varvara pentru care avea mult? evlavie, iar d?nsa ?l dojeni c? se roag? ?n felul romano-catolicilor, medit?nd asupra celor cinci r?ni ale Domnului. ?ntr-adev?r, influen?a romano-catolic? se f?cea deja sim?it? ?n Biserica Rus?. V?z?ndu-i tulburarea, sf?nta Varvara z?mbi ?i ?l lini?ti. ?n acela?i an, pe 10 noiembrie i se ar?t? sf?ntul Orest (al c?rui chip poate fi aflat

Apoi ?i ?ntinse bra?ul drept ?i ?i ar?t? venele care fuseser? t?iate p?n? la ?n?l?imea cotului ?i ad?ug?:

?i ar?t? apoi alte r?ni asemenea la bra?ul st?ng, repet?ndu-i acelea?i cuvinte, iar dup? aceea ?i ar?t? r?nile pe care le avea la genunchi, spun?ndu-i:

Sf?ntul Dimitrie ?l ?ntreb? dac? d?nsul este sf?ntul Orest a c?rui pomenire se s?v?r?e?te la 13 decembrie, iar mucenicul ?i r?spunse:

?n anul 1701, sf?ntul Dimitrie fu numit episcop al Mitropoliei de Siberia ?i Tobolsk. S?n?t?tatea sa ?ubred? ?i nevoia de a avea la ?ndem?n? scrieri trebuincioase pentru a continua scrierea vie?ilor sfin?ilor, ?l f?cu s? cear? s? fie mutat ?n alt? parte. Astfel, ?n anul 1702, fu numit episcop al Rostovului, unde i se descoperi ?n vedenie c? ?n m?n?stirea Sf?ntului Iacov va trece la cele ve?nice. Trei ani mai t?rziu, ?n 1705, ??i ?ncheie opera sa monumental?, Vie?ile Sfin?ilor, dedic?ndu-se apoi p?storirii oilor celor cuv?nt?toare. Se nevoi ?ndelung a ?ndrepta via?a duhovniceasc? ?i moravurile contemporanilor s?i.

?n pofida sl?biciunii trupe?ti ?i a ?mboln?virilor dese, nu ??i curm? canonul aspru ?i rug?ciunea ne?ncetat?.

Scrise multe lucr?ri pentru a-i readuce pe schismaticii vechi-credincio?i (lipoveni) ?n s?nul Bisericii, ar?t?ndu-le c? duhul ?i ?n?elesul mai ad?nc al Predaniei sunt mult mai importante dec?t detaliile tipiconale exterioare.

Mai ales prin vie?uirea sa pilduitoare insufla turmei sale dragostea fa?? de post ?i rug?ciune, precum ?i ?mpreun?-p?timirea ?i mila fa?? de to?i, buni sau r?i.

Sf?ntul ierarh ?i-a prev?zut adormirea cu trei zile ?nainte. Cer?ndu-?i iertare de la p?rin?ii ?i c?nt?re?ii care slujeau ?n biseric?, se ?nchise ?n chilia sa pentru a se ruga. A doua zi, pe 28 octombrie 1709, fu aflat ?ngenuncheat la rug?ciune, iar sufletul s?u plecat la cele ve?nice. ?n chilia sa s?r?c?cioas?, se aflau pu?ine lucruri de trebuin??, ?n rest c?r?i ?i manuscrise.

Prosl?virea cu sfin?ii se s?v?r?i la 22 aprilie 1757. Pomenirea sa se mai s?v?r?e?te ?i ?n ziua de 21 septembrie, ziua afl?rii moa?telor sale (1752).

Acesta s-a n?scut ?n veacul al XIII-lea ?n satul Basarabi, Bulgaria, din p?rin?i binecredincio?i care se ?ndeletniceau cu agricultura ?i cre?terea vitelor. ??i ajuta p?rin?ii p?sc?nd vitele, prilej cu care ?m lini?tea naturii ne ad?ncea tainele vie?ii duhovnice?ti. Hrana sufletului s?u era privegherea ?i rug?ciunea ?ndelungat?, postul aspru, astfel sporind ?n smerita cugetare ?i dragostea de Dumnezeu.

Odat?, pe c?nd p??tea cirezile de vite la un r?u s? le adape, c?lc? pe cuibul unei p?s?rele ce se afla ascuns ?n iarb? ?i ?i omor? to?i pui?orii. Sufletul s?u sensibil fiind cuprins de mare m?hnire, ??i lu? canon s? umble descul? cu acel picior. Vara s?ngera, lovindu-se ?i r?nindu-se de pietre ?i spini, iar iarna degera chinuindu-l cumplit.

Nu ?tim c?nd a ales calea vie?uirii monahale sf?ntul p?rinte. Sunt p?reri c? el ar fi dus ?nt?i un trai singuratic ?i de aceea s-ar fi retras ?ntr-o pe?ter? ce se afla ?n apropierea satului Basarabi, pe o creast? de st?nc? pr?p?stioas?, la poalele c?reia murmurau tainic ?uvoaiele r?ului Lom. Al?ii spun c? la ?nceput a vie?uit ?n ob?tea m?n?stirii Basarabi din apropiere, iar mai apoi dorind vie?uirea pustniceasc? s-a retras ?ntr-o pe?ter? unde se nevoi ne?tiut de lume. Aici petrecu ani ?ndelunga?i unde este cu neputin?? a ?nchipui asprimea vie?uirii sale, ispitele r?bdare de d?nsul ?i ?n?l??rile duhovnice?ti cu care ?l m?ng?ie Dumnezeu. Ajuns la anii b?tr?ne?ii, se a?ez? pe lespezile de piatr? ale pe?terii sale ?i ??i d?du sufletul ?n m?inile Domnului ne?tiut de nimeni. Cu timpul, pe?tera sa fu acoperit? de apele r?ului, astfel c? moa?tele sale r?maser? ascunse lumii vreme ?ndelungat?.

Merg?nd p?rin?ii copilei la locul descoperit ?n vis de l?ng? r?ul Lom, aflar? trupul necuprins de stric?iune ?i r?sp?ndind o mireasm? dumnezeiasc?, aflat ?ntre dou? pietre.

Cuprin?i de bucurie pentru comoara duhovniceasc? descoperit? de Dumnezeu ?n locul acela, oamenii ?i monahii m?n?stirii Basarabi luar? trupul sf?ntului ?i ?l a?ezar? cu mult? evlavie ?n biserica m?n?stirii, de unde ?ncepur? a izvor? r?u ?mbel?ugat de minuni celor care se ?nchinau cu credin??.

Se spune c? un domnitor al ??rii Rom?ne?ti al c?rui nume ne este necunoscut, a pl?tit o sum? mare de bani pentru aducerea moa?telor sf?ntului cuvios Dimitrie ?n Bucure?ti. Delega?ia nu a reu?it s? intre ?n acest ora?, deoarece caii nu au vrut s? mai mearg?. ?n aceast? situa?ie, membrii delega?iei au hot?r?t s? trag? la sor?i, pentru a afla drumul pe care vor merge cu moa?tele sf?ntului Dimitrie. La sor?i c?zu drumul spre Basarabi, ?i astfel, moa?tele fur? rea?ezate ?n biserica din Basarabi.

Ele z?bovir? ?n aceast? biseric? p?n? ?n vremea r?zboiului ruso-turc (1768-1774), c?nd generalul rus Petru Salticov, trec?nd prin satul Basarabov, lu? moa?tele cu g?ndul de a le trimite ?n Rusia. ?ns?, la rug?mintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedorom?n?, precum ?i a mitropolitului Grigorie II al ??rii Rom?ne?ti, le d?rui poporului rom?n. Astfel, moa?tele sf?ntului fur? a?ezate cu cinste, ?n iunie 1774, ?n catedrala patriarhal? din Bucure?ti unde se afl? p?n? ast?zi.

Racla cu moa?tele sf?ntului cuvios Dimitrie a fost scoas? ?n procesiune pe str?zile Bucure?tiului de mai multe ori. Astfel, ?n 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune cap?t epidemiei de cium?, ?n 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, pentru oprirea epidemiei de holer? ?i ?n 1827, ?n vremea lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Acesta s-a n?scut la Kiev ?n anul 1050. Pe c?nd avea 17 ani, m?nat de dorul de a sluji lui Dumnezeu, veni la Lavra Pe?terilor. Pe vremea aceea, cuviosul Antonie se retr?sese ?n pe?tera sa izolat?, ?n vreme ce cuviosul Teodosie (pomenit pe 3 mai) se ?mgrijea de zidirea m?n?stirii.

?nainte de a deveni monah, luminatul de Dumnezeu Nestor fu ?nv??at ?n s?nul ob?tii cuvio?ilor p?rin?i s? se ?mpodobeasc? cu virtu?ile monahale. V?z?nd c? truda cuvio?ilor p?rin?i Antonie ?i Teodosie, evlaviosul t?n?r, cu smerenie ?i r?vn?, primea toate sfaturile, se hr?nea ne?ncetat cu hrana cea duhovniceasc? ce curgea ?mbel?ugat din aceste dou? luminoase izvoare ale Cuv?ntului.

Dup? fericita adormire a cuvio?ilor Antonie ?i Teodosie t?n?rul Nestor, care prin via?a ?i lucrarea sa de p?n? atunci se ar?t? ?mpodobit cu multe virtu?i, se ?nvrednici s? primeasc? din m?inile stare?ului ?tefan tunderea ?n monahism. Mai t?rziu fu cinstit s? urce ?i pe prima treapt? a preo?iei, fiind hirotonit diacon.

C?nd ?n anul 1091 ob?tea de la Lavra hot?r? s? dezgroape sfintele moa?te ale cuviosului Teodosie, fericitului Nestor ?i reveni, cinstea de a le g?si, dup? o noapte ?ntreag? de s?p?turi obositoare. El fu martor ocular al marilor minuni care se petrecur? atunci.

Dumnezeu ?l sl?vi pe binepl?cutul S?u prin faptul c? sfintele sale moa?te au r?mas nestric?cioase, r?sp?ndind bun? mireasm? ?i mul?ime de minuni p?n? ?n zilele noastre.

N?scut ?ntr-o familie de negustori ?i proprietari de p?m?nturi, dar totodat? ?i oameni evlavio?i, sf?ntul cuvios Zosima nu s-a l?sat ademenit de bog??ii ?i de via?a desf?t?toare a pl?cerilor. Dup? o scurt? r?t?cire tinereasc? prin h??i?urile vie?ii de societate, el apuc? pe c?rarea cea str?mt? a vie?uirii monahale ?i o urm? cu statornicie p?n? la sf?r?itul vie?ii sale p?m?nte?ti.

Dup? ce s-a nevoit o vreme ?n pustiul siberian, d?nd ascultare voin?ei dumnezeie?ti, Zosima a ?ntemeiat o m?n?stire de c?lug?ri?e.

Iar dup? ce a fost ?ncercat ?n cuptorul prigoanelor ?i al str?mtor?rilor, asemenea tuturor slujitorilor adev?ra?i ai lui Dumnezeu, a plecat la corturile cere?ti ?n anul 1833, anul ?n care a adormit ?i sf?ntul Serafim de Sarov (pomenit la 2 ianuarie ?i 18 iulie), l?s?nd cu ?ncredere turma sa cuv?nt?toare ?n m?inile proniei Domnului nostru Iisus Hristos ?i ale Preacuratei Maicii Sale, N?sc?toarea de Dumnezeu, C?rora Le-a slujit cu credin?? ?i dragoste p?n? la ultima sa suflare.

?n vremea ?mp?ratului Antonin ?i a fiului s?u, Marc Aureliu, sf?ntul Averchie a fost episcopul cet??ii Hierapolis din Frigia. Mul?i locuitori ai ora?ului erau p?g?ni. Sf?ntul Averchie ??i p?storea cu r?vn? mica lui turm? cea risipit? printre p?g?ni ?i, suferind cu duhul la vederea mul?imii p?g?nilor ?i idolatrilor din cetate, se rugafierbinte lui Dumnezeu s? ?i aduc? pe to?i la lumina cuno?tin?ei.

?n timpul unei serb?ri p?g?ne?ti plin? de strig?te ?i de zarv?, dup? obiceiul p?g?nilor, sf?ntul Averchie aprins cu duhul de dumnezeiasc? r?vn?, intr? ?n templul p?g?nesc ?i d?r?m? la p?m?nt idolii din el, sf?r?m?ndu-i. Pe c?nd p?g?nii voiau s? se repead? pentru a-l omor?, trei dintre ei, demoniza?i, url?nd cu s?lb?ticie ?i f?c?nd spume la gur?, c?zur? la p?m?nt dinaintea omului lui Dumnezeu, iar el ?i scoase afar? pe demoni dintr-?n?ii. Tinerii primind t?m?duire, se lini?tir?. Aceasta pref?cu ura p?g?nilor ?ntru uimire ?naintea F?c?torului de minuni Hristos, ?i500 dintre eicrezur? ?i dorir? s? primeasc? Sf?ntul Botez.

?ncetul cu ?ncetul toat? cetatea Ierapole crezu ?n Domnul Hristos ?i se botez?. Sf?ntul Averchie o t?m?dui pe mama proconsului Publius care era oarb? cu rug?ciunea, iar mama guvernatorului dimpreun? cu mul?i al?ii crezur? ?n Hristos.

Domnul lisus Hristos S-a ar?tat de mai multe ori robului S?u celui credincios. Veneau la el oameni de aproape ?i de departe ca s? ia t?m?duiri ?i vindec?ri din bolile lor grele ?i incurabile. Nu numai c? diavolii se temeau de el, dar ei ?nc??l ?i mai ajutau pe sf?ntul lui Dumnezeu, la a Lui porunc?. C?l?uzit fiind de Domnul Hristos, sf?ntul Averchie propov?dui Evanghelia ?n Siria ?i ?n Mesopotamia.

La v?rst? celor mai ad?nci b?tr?ne?i ajung?nd, sf?ntul Averchie se ?nf??i?? ?naintea Domnului pe Care mult L-a iubit slujindu-i ?n cetatea lui, Ierapole, la sf?r?itul veacului al II-lea.

: , , ?, ?